Baile Olanesti este un oras în Judetul Valcea, asezat aproximativ în partea centrala a sa. Localitatea mai este supranumita si „Izvoarele de aur”, nume datorat izvoarelor minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase si clorurate, hipotone sau izotone.

 

     Orasul este relativ nou, aici neaflandu-se terme romane sau altceva care sa duca la concluzia ca este o asezare veche (nu acelasi lucru se poate spune de localitatea acum componenta, Olanesti - sat). Se afla asezat pe valea Tisei (cunoscuta mai mult sub denumirea de raul Olanesti) afluent al Oltului, înconjurat de muntii Gerea, Folca si Caprareata din Carpatii Meridionali al caror înaltimi se pierd în dealuri împadurite. Aceasta face ca iernile sa fie blânde si verile racoroase.

Vechimea orasului se indentifica cu existenta descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olanesti sunt mentionate prima data într-un hrisov din 1760 si sunt numite ape tamaduitoare, acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma Olanescu care construieste primele camere de bai. De aici si numele de Baile Olanesti.

Conducatorul revolutiei din 1821, Tudor Vladimirescu, se retragea aici, pe mosia Olanetilor, cu un grup de boieri fideli si astfel s-a raspândit vestea efectului tamaduitor al apelor miraculoase în Tara Româneasca.

Primele analize ale apelor s-a facut pe la 1830, punandu-se în evidenta prezenta iodului. În 1868 dr. Carol Davila împreuna cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimica a apelor, evidentiind 40 de izvoare. Se ridica primele stabilimente de tratament.

Anul 1873 se poate socoti anul aparitiei statiunii, deoarece în acest an apele locului duse la diferite expozitii ale Europei, revin cu medalii de aur (Expozitia Internationala de la Viena), astfel ca asezare intra în atentia lumii, fiind comparata cu tratamentele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary si Aix de Bains.

Însa anul 1895 va aduce statiunii uitarea pentru aproape 30 de ani.

În acest an fatidic, o rupere de nori provoaca mari torente de apa care astupa izvoarele. Acestea vor fi regasite si destupate dupa primul razboi mondial, recaptate, iar statiunii i se da o noua viata. S-au facut noi amenajeri hoteliere, s-au amenajat izvoarele si s-a construit un pavilion de bai minerale cu apa sulfuroasa, s-au facut analiza izvoarelor noi descoperite, cel mai important si totodata renumit izvorul nr. 24 (descoperit prin anii 1950). Se spune ca statiunea are treizeci de "vene" ale sale care sunt ratiunea existentei sale.

Aceste izvoare binefacatoare au dus la constructia în anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupantii sovietici si nomenclatura comunista, cunoscuta ca "Vila 1 Mai". Ulterior, dupa 1970 din nu se stie ce ratiuni s-au admis si alti turisti, totusi destul de selectionati, familii de activisti comunisti în general. Intrarea a fost pazita de trupele de securitate pâna la 1989. Dupa 1989 a fost data M.Ap.N.-lui un timp, dupa care a devenit sectie a spitalului „Elias” din Bucuresti.

Tot în aceasta zona a fost construita una din vilele destinate Ceausestilor, terminata în vara anul 1989, astazi vila de protocol.

Un mare necaz s-a abatut asupra orasului în vara anului 1969, când o rupere de nori pe versant a dus la formarea unui torent care nu numai ca a îngropat o serie de izvoare, dar a facut si victime omenesti (sase turisti).

Dar omul a biruit în final prin dorinta sa pentru mai bine, pentru mai frumos. Izvoarele au fost dezgropate si reamenajate, s-a marit baza de tratament prin constructia unui mare complex hotelier cu baza de tratament, „Parângul”, care a putut asigura cazarea unui mare numar de turisti. Au urmat constructia si a altor hoteluri; chiar si în momentul de fata sunt în constructie noi locatii.

Din cele relatate mai sus reiese ca activitatea de baza a orasului este turismul, activitate care este si a localitatii componente Olanesti sat. Mai se remarca ca activitati ale locuitorilor: pomicultura si cresterea animalelor, mai ales în localitatea componenta Cheia.
 
Sursa: http://ro.wikipedia.org/   ( Continut sub  Licenta GNU pentru Documentatie libera )